Inceputul sfarsitului

Mi s-a spus sa mai scriu si eu pe aici, ca altfel se asterne panza de paianjeni si pe blogu asta. Si nu o sa pot sa o curat pt ca sunt arahnofob. Asa ca uite, ceva chiar din adancul sufletului meu nepatruns.

 Singurul lucru care imi vine momentan in minte, care nu pot sa mi-l scot, si care probabil va ramane mult timp in mine, este ca maine, e ultima mea zi de scoala. Si ma incearca un sentiment extraordinar de ciudat. 11 ani de zile, m-am dus la scoala pt ca trebuia. M-am dus cu scarba, cu groaza. Nu ma puteam gandi decat la sfarsitul ei. Si uite ca am ajuns la sfarsitul ei, si ce sa vezi? Mai ca imi dau lacrimile. Si nu-s genul. Pe bune... Nu pot sa cred ca am ajuns la sfarsitul scolii, si singura mea dorinta este sa mai am un an de liceu in plus (fara sa raman repetent).

 De ce? Simplu. Pentru ca am avut cea mai buna clasa pe care o poate avea cineva. Pentru ca indiferent ce a fost, bine sau rau, am avut colegii langa mine. Poate sa zica oricine ce-o vrea, noi am fost uniti...in felul nostru. Pentru ca si cand iti bati joc de cineva, este tot un fel de unire. Cred... La caterinca si la bataie de joc 12G2 nu are rival. Am zis! Si pana la urma, astea sunt memoriile cu care ramai. Dupa ani de zile, o sa-mi aduc aminte de toate orele de muzica, nu de raspunsurile de 10 ale lui Dora. O sa-mi aduc aminte de Avion cand o sarit de pe geam, nu de lectia predata de Zlatior. (Bine, ar fi si culmea sa-mi aduc aminte de lectiile ei, cand nu am fost la ore...). O sa-mi aduc aminte de toate prostiile ce le-am facut, nu de 2-urile la romana.

Asa ca o dedicatie, toti ati fost speciali in felul vostru. Unii o fost "a different kind of special", da astea-s detali. Ideea e ca, cel putin ultimul an de liceu a fost epic, si asta datorita voua. Sper sa apuc sa vin la banchet, sa ne vedem, si sa ne mai batem joc unii de altii pt ultima data! Oricum, va multumesc din suflet. Tuturor!